marți, 17 septembrie 2013

Lost


                                                        Lost - The original




                                                        Lost - The Negative

                                     



sâmbătă, 20 noiembrie 2010

James Nachtwey / Fotojurnalist de razboi

            
             "In fiecare minut pe care-l petreceam acolo, imi doream sa evadez. Nu voiam sa vad asta. Sa ma opresc din fotografiat si sa o iau la fuga sau sa ma impac cu ideea si sa-mi asum responsabilitatea de a fi acolo impreuna cu o camera", spune James Nachtwey in filmul documentar "War Photographer" regizat de Christian Frei. Filmul a primit nominalizari la Academy Award, Oscar, Emmy si a castigat alte 16 premii internationale. 




James Nachtwey este un renumit fotojurnalist american si fotograf de razboi, decorat de cinci ori cu Medalia de Aur Robert Capa a Overseas Press Club. Nachtwey impleteste jurnalismul cu arta si razboiul. Dar in astfel de momente, pericolul nu te poate ocoli de prea multe ori,  astfel ca jurnalistul James a fost ranit de o grenada in 2003, in timp ce fotografia pentru cotidianul Time in Bagdad. 


1990, RomaniaOrfelinatul pentru incurabili.



Nascut in 1948, James si-a inceput munca de fotojurnalist in 1976 la ziarul Albuquerque. Patru ani mai tarziu s-a mutat in New York ca freelancer si a fotografiat primele atacuri civile in Irlanda de Nord. A acoperit apoi o zona larga de conflicte armate si probleme sociale, petrecand timp in Africa de Sud, America Latina, in Orient, in Rusia sau in Europa de Est. In Vest si in SUA a creat imaginile conflictelor socio-politice: crima, poluare, pedepse etc. 




Nachtwey a apasat butonul de "capture" in timpul alegerilor din Africa de Sud din 1994. A fost "pe faza" cand Ken Oosterbroek a fost ucis, iar Greg Marinovich ranit grav. Practic, meseria lui este "omul potrivit la locul (ne)potrivit", avand in vedere pericolele la care se expune pentru a imortaliza momentul, pentru a exemplifica istoria cu imagini, de cele mai multe ori, artistice.

Meseria si pasiunea sa au insa riscuri majore. In timpul invaziei trupelor americane in Irak, Nachtwey a for ranit de o grenada aruncata in masina cu care el urma plutonul american. Un alt jurnalist, corespondent Time, Michael Weisskopf a luat grenada in mana incercand sa o arunce din vehicul, dar aceasta a explodat ranindu-i pe James si inca doi soldati. 







  "I have been a witness, and these pictures are my testimony. The events I have recorded should not be forgotten and must not be repeated." 
                                    James Nachtwey

1990, RomaniaOrfelinatul pentru incurabili.


Desi ranit, Nachtwey a reusit sa prinda, chiar inainte sa lesine, cateva fotografii cu doctorul care-i acorda ajutor colegului sau. Totusi, nici apropierea de moarte nu i-a stavilit pasiunea. Dupa doar cateva luni, Nachtwey isi ia camera si porneste spre Asia de Sud-Est pentru a poza catastrofa din decembrie 2004 cauzata de tsunami-ul ce a ucis 230.000 de oameni. 





Nici Romania nu a scapat din lentila lui James, el vizitand tara noastra in 1990, cand a facut fotografiile pe care le vedem mai sus din Orfelinatul pentru incurabili.



Fotografiile lui James Nachtwey respecta clar proverbul chinezesc "A picture is worth a thousand words" din moment ce imaginile capturate de el sunt emotionante, impresionante si de-a dreptul socante, redand aspecte din realitate pe care cu greu ni le putem imagina sau exprima in cuvinte. 


1990, RomaniaOrfelinatul pentru incurabili.




Aici vedeti unul din cele mai bune filme a le lui James Nachtwey






James nachtwey war photographer part 1

James nachtwey war photographer part 1

                         

luni, 15 noiembrie 2010

Singularitatea tehnologică

Singularitatea tehnologică  este un concept din futurologie care se referă la implicațiile pe care în general le are progresul tehnico-științific foarte accelerat pentru specia umană și ceea ce înțelegem prin om.
În anul 1958, într-un interviu, celebrul matematician John von Neumann vorbea despre faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vingeexperți precum Ray Kurzweil (Legea întoarcerilor accelerate) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă. și dezvoltat apoi de către

 Singularitate?

Termenul a fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră, noi neputând afla ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, când spațiul și timpul erau comprimate la infinit) și din matematică (analiza complexă, unde este punctul în care o ecuație sau o suprafață se degenerează sau dispar)

Explozie de inteligență 

Conform legii lui Moore, se estimează că în aproximativ 20-30 de ani, computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este la aprox. 1014 operații pe secundă.

Avem 100 de miliarde de neuroni ori 1,000 de conexiuni per neuron (calculele având loc în principal în conexiuni) ori 200 de operații pe secundă
În a sa Law of Accelerating Returns, Ray Kurzweil ajunge la concluzia că de la apariția Universului, și mai ales de la apariția vieții pe Pământ, evoluția a avut loc exponențial (chiar dublu exponențial) și nu liniar.

Extrapolând Legea lui Moore, Kurzweil conchide că în cei 100 de ani ai secolului al XXI-lea vom asista la o evoluție comparabilă cu 20,000 de ani precedenți, dacă se menține curba exponențială. Aceasta deoarece odată ce computerele vor depăși performanța creierului uman, vor fi capabile să se auto-îmbunătățească, menținând ritmul de creștere exponențial al vitezei de calcul. Rezultatul este că progresul tehnico-științific va cunoaște o accelerare din ce în ce mai înaltă. Aceste computere atunci vor fi în stare să descifreze foarte rapid aproape toate secretele naturii și Universului.


"Vom transcende limitările biologiei umane!... Vreau să trăiesc sute de ani şi să readuc oameni la viață, printre care şi pe tatăl meu... Asta înseamnă să fii uman, să-ţi depăşeşti limitele." Raymond Kurzweil -  inventator şi purtător de cuvânt al Singularity
           


Acest salt tehnologic ultrarapid va duce la evenimente aproape imposibil de imaginat pentru specia homo sapiens: contopirea dintre inteligența biologică și cea non-biologică (mind uploading), oameni aproape nemuritori și nivele înalte de superinteligență care se răspândesc rapid în întreg Universul (de aceea este folosit termenul de singularitate: specia umană nu are cum să înțeleagă ce va urma (gaură neagră) la fel precum o bacterie nu poate înțelege ce este un om, atât de mare va fi progresul tehnico-științific)

Singularitatea nu este un concept nou. În anii '50, John von Neumann, matematician, a vorbit despre singularitate, un eveniment în care tehnologia ar schimba cursul evoluţiei umane. În 1993, Vernon Vinge, autor SF, programator şi profesor de matematică, a scris o lucrare de cercetare numită „Următoarea singularitate tehnologică: Supravieţuirea într-o eră post-umană".

Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie care se referă la implicaţiile pe care în general le are progresul  tehnico-ştiinţific foarte accelerat pentru specia umană şi ceea ce înţelegem prin om.
Nu toţi cercetătorii sunt adepţii acestei viziuni revoluţionare. Mulţi militanţi pentru mediu condamnă eforturile de a manipula natura, iar unele grupuri religioase văd singularitatea drept o versiune a „Frankenstein", în care oameni se joacă de-a Dumnezeu. În plus, chiar şi unii tehnologi se tem de o inteligenţă artificială care ar subjuga omenirea.

Singularitatea tehnologică este un concept din futurologie care se referă la implicaţiile pe care în general le are progresul  tehnico-ştiinţific foarte accelerat pentru specia umană şi ceea ce înţelegem prin om



David Bruce Hughes - Singularitatea


In The Singularity Is Near: When Humans Transcend Biology, cartea publicata de el in 2005 (de fapt un fel de update la The Age of Spiritual Machines din 1999 si la The Age of Intelligent Machines din 1987 ), Kurzweil afirma ca progresul tehnologic al rasei umane nu este liniar, ci exponential: ca numarul de descoperiri tehnologice s-ar dubla in mod constant cu trecerea timpului.  Pentru a-si argumenta teza, inginerul o ilustreaza cu numeroase tabele si liste, de la cele ale adoptarii in masa si miniaturizarii inventiilor revolutionare (electricitatea, telefonul, radioul, televizorul, PC-ul, celularul si Internetul), la rapoarte asupra evolutiei dimensiunilor CD-urilor si memoriei RAM, numarului de calculatoare conectate la Internet si costului per analiza a unei secvente de ADN. Potrivit celebrei Legi a lui Moore, puterea procesoarelor pentru cipuri se dubleaza la fiecare 18 luni. 

 
Kurzweil merge mai departe si generalizeaza aceasta lege: extinzand-o la era informationala, savantul „intabuleaza“ numarul de operatiuni pe secunda realizabile cu o aparatura in valoare de o mie de dolari pe parcursul intregului secol trecut si prezice ca progresul prestatiei calculatoarelor nu se va opri atunci cand viteza lor de procesare va atinge limitele fizice impuse de viteza luminii, ci va continua gratie dezvoltarii cipurilor tridimensionale.  Si asta nu e tot. In cea de-a doua parte a cartii sale, savantul trage niste concluzii care l-ar face sa paleasca si pe cel mai prolix futurolog. Daca se accepta faptul ca progresul inainteaza in ritmul exponential calculat de Kurzweil, atunci este posibil ca in primii 25 de ani ai acestui secol sa avem deja parte de tot atatea inovatii cate au aparut pe parcursul intregului secol XX. 


 In acest diabolic ritm exponential, pana la finele secolului XXI rasa umana va fi inovat la fel de mult pe cat ar fi reusit s-o faca in 20.000 de ani, in ritmul care a caracterizat anul 2000. Ajuns cu predictiile in acest punct, Kurzweil imprumuta din domeniul astrofizicii conceptul de singularitate: atunci cand descoperirile revolutionare se succed la intervale de timp tot mai scurte, ce tind catre zero, nu mai este posibil sa prevezi ce se va intampla nici macar pe termen scurt.   Conceptul de singularitate a fost adoptat de futurologie pentru a descrie acel salt calitativ al cunoasterii stiintifice si tehnice atat de amplu si de profund, incat sa revolutioneze in mod drastic si imprevizibil omul si lumea. (Cel care a utilizat primul termenul in acest sens a fost matematicianul Vernor Vinge, dar cel mai cunoscut teoretician al singularitatii este in clipa de fata, cum puteti banui, Raymond Kurzweil).

Richard A. Clarke, fostul şef al Departamentului de Combatere a terorismului de la Consiliul Naţional de Securitate, a scris un thriller SF, „Breakpoint", în care un grup de terorişti încearcă să oprească evoluţia tehnologiei.

„Vor apărea probleme sociale şi politice enorme. Sunt grupuri vaste de oameni care cred că Pământul are 5.000 de ani. Dacă vor dori să încetinească progresul, să evite schimbarea mondială şi să demareze acţiuni violente, anumite decizii vor fi absolut necesare" , a spus Clarke.
Sonia Arrison, unul dintre fondatorii Singularity University, scrie o carte despre longevitate, „100 plus", în care spune că oamenii pot să îşi mărească speranţa de viaţă cu cel puţin 20 de ani. Arrison este de părere că lucrarea sa şi universitatea sunt încercări de a pregăti oamenii pentru inevitabil.